Primii mei ani de viață au fost mai diferiți față de ai altor copilași. Din motive medicale, mama mea nu a putut duce sarcina la termen, născându-mă prematur la 8 luni.
Părinții, bunicii, unchii și mătușele mele m-au îndrăgit din prima clipă de viață pe acest pământ.
Doar că… inima mea era bolnăvioară.
Medicii au sfătuit-o pe mama să mă opereze la un an și trei luni. În timpul operației, inima mea s-a oprit și creierul nu s-a mai oxigenat zeci de minute. Am intrat în comă, dar dorința mea de a trăi a fost mai mare.
M-am născut a doua oară. Evenimentele prin care am trecut m-au făcut să rămân cu sechele pe creier iremediabile, întârziere mentală, și să am tetrapareză spastică. Adică mă deplasez cu greutate și nu-mi pot folosi cu ușurință mâinile. De câțiva ani, am și epilepsie
